Continuând ideea de circuit de anul trecut, şi anul ăsta am plecat să colindăm: mai întâi câteva zile la mare, apoi prin Ţara Zarandului şi Ţara Haţegului. Dar să le iau pe rând.
Marea! Tare dor mi-a fost de ea! Dacă verile trecute fugeam la mare şi nisip şi plajă şi "miserupism" (pardon de expresie) cel puţin o dată la două săptămâni, anul ăsta am văzut marea prima dată la sfărşitul lui iulie. Foarte târziu... dar reîntâlnirea a fost cu atât mai dragă. Câteva zile de leneveală în doi, calme, dar frumoase.
Ne-am întors în Bucureşti doar cât să schimbăm bagajele şi am plecat din nou, fără planuri precise, doar cu o vagă idee despre ce am vrea să vedem şi cu mult chef de ducă. Am pornit jumate din gaşcă spre Sibiu, cu nelipsitul popas la mici pe Dealul Negru, iar ca primă destinaţie am ales Cetatea Medievală de la Slimnic, unde am şi înnoptat. Sentiment minunat printre ruine, greieri, cântec de chitară, gazde primitoare şi un pahar de vin. Prima noapte la cort după un an. A doua zi, m-am trezit în aer curat şi sunet de clopot.
Sâmbătă, am completat trupa (opt în total) şi, după un rămas-bun călduros şi promisiuni de revedere, ne-am continuat drumul: Orăştie (pauza de masă cu râsete şi mâini întinse pofticios în farfuria vecinului), Deva, Ţebea, unde am admirat Gorului lui Horea şi mormântul lui Avram Iancu, iar seara am ajuns la a doua destinaţie: Bocsig.
Bocsig nu e doar un sat cochet lângă Ineu, Arad, ci e locul unde o săptămână am huzurit: am mâncat cele mai gustoase bucate, am pescuit în voie, am ascultat liniştea bălţii, am aşezat tabăra de unde plecam să vizităm împrejurimile, am jucat mima în jurul focului, ne-am jucat cu câinii (şi unii şi cu broaştele, se ştiu ei bine:)), ne-am cocoţat după mere, nuci şi pere, ne-am împrietenit mai tare între noi şi am cunoscut oameni faini de-ai locului.
Dintre locurile vizitate: Arad, Ineu, Muzeul Apicol de la Miniş (foarte emoţionant, toţi am purtat cu mândrie apoi tatuajele temporare în formă de albinuţă), Crama de la Păuliş, Băile Lipova, Beiuş şi staţiunea Moneasa.
Vineri am plecat din nou, de data asta spre Haţeg: o zonă superbă, în care mi-ar plăcea să revin cât mai des. Întâlnire cu câţiva studenţi de la geologie, seri cu cântece de munte şi chitări, cu virşli făcuţi pe ţepuşe la foc, cu un peisaj feeric cu lună plină şi ploaie de stele (sau "Persiflante", cum le zicea Harry).
Printre obiectivele vizitate: Castelul Huniazilor, Mănăstirea Prislop, unde era mulţime de oameni în pelerinaj la mormântului părintelui Arsenie Boca şi la chilia din stâncă a Sf. Ioan, Biserica din Densuş, Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi Cheile Crivadiei.
Sunt tare bucuroasă că am avut ocazia să văd toate locurile astea şi-mi pare rău doar că cele două săptămâni au trecut prea repede. Dar ăsta e un motiv în plus să mai merg.
Revin cu poze când fac rost de toate, deocamdată doar o selecţie. Enjoy!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu